joi, 10 septembrie 2015

Sensibilitati

Acum 2 ani am scris un articol despre empatie si exagerari.  Astazi, insa, vreau sa dedic un articol tuturor celor catalogati drept "exagerat de sensibili" sau "imatur de sensibili".

S-au scris zeci de articole si carti despre psihologia umana, sensibilitate si empatie. Eu insa vreau sa punctez numai cateva idei de baza pe care ar fi bine sa le aplicam si noi inainte sa judecam pe ceilalti.

In spatele celui mai colorat ras, in spatele celui larg zambet, in spatele celui mai glumet prieten din gasca noastra sau in spatele morocanosului coleg de munca, poate sa zacă o tristete si sensibilitate a carei povara numai ei singuri o pot duce si intelege. De teama respingerii sociale si de a nu fi intelesi, in fiecare dimineata ei isi aplica masca de "Sunt bine", urmand ca seara sa se dezbrace de ei insisi.

Se spune ca cele mai mari drame si deceptii se traiesc in singuratate si tacere, tocmai pentru ca dramatismul lor este greu de inteles (daramite trait) de cineva din exterior. Sensibilitatile si frustrarile nascute dintr-o serie de dezamagiri, neajunsuri, neimpliniri, deficite sau traume psihologice -mai ales cele inhibate si "mocnite"- de-a lungul copilariei/adolescentei/maturitatii pot destabiliza persoana in cauza atat de mult incat, din pacate, aceasta poate recurge la gesturi extreme si disperate. Pentru aceste persoane, sensibilitatea este un EFECT si nu un moft de copii razgaiati. O neintelegere si necunoastere a acestor traume interioare, definite impropriu si rece drept "sensibilitati" sau "exagerari", le amplifica dramatismul si persoanele respective devin tot mai retrase si anxioase social ajungand, asa cum am spus, sa apeleze la diverse metode extreme de "" rezolvare "".

Este pacat. Si de ce? Pentru ca ne grabim sa judecam!!  Ne grabim sa "punem etichete" fara a ne interesa in prealabil de viata si conditia sa adevarata pentru ca, nu-i asa, e mult mai usor sa spui ca celalalt dramatizeaza si joaca teatru decat sa te cobori in sufletul lui si sa il intrebi "Ce ai patit?". Vezi o fata pe strada ca nu se incadreaza in standardele actuale ale "frumusetii" si repede o cataloghezi drept shawormista sau devoratoare de dulciuri. Insa nu te gandesti ca poate sufera de o tulburare alimentara obsesiv-compulsiva sau mostenire genetica. Este foarte usor sa cataloghezi sensibilitatile partenerului drept simple toane fara sa te gandesti un pic daca, prin ceea ce ai spus, nu ai atins cumva o rana inca sângerândă. Iubeste! Iubirea va veni ca un pansament iar toate golurile, neputintele si defectele celuilalt se vor estompa si vindeca. Este foarte usor sa admiri o persoana mondena si  sus-pusa care, conform parerii colective, este cea mai toleranta, intelegatoare si blanda din lume insa analizata departe de ochii lumii constati ca e doar ... prefacuta si ipocrita :) Pe principiul "pe afara-i vopsit gardul inauntru leopardul". Desigur, nu vreau sa generalizez. Sunt muuulte cazuri intr-adevar forţate si exagerate in care nu se mai poate vorbi de o sensibilitate ca o consecinta ci de o sensibilitate ca moft. ;) Dar eu nu ma refeream la acelea.

In incheiere, propun ca inainte sa judecam, sa iubim. Sa empatizam mai mult, sa ne coboram mai mult in inima celuilalt si cu dragoste sa ii intelegem, toleram, vindecam ranile. Se poate. Doar ca trebuie rabdare.

P.S.: Trebuia sa ma fac psiholog :))

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu