duminică, 2 august 2015

Tablouri



Din tablourile vechi
Atarnate pe pereti
Ne privesc din vesnicie
Printre sticla de amintiri
Oameni vii
Ce au fost si nu mai sunt
Plecand devreme de pe Pamant,
Lasand in urma amintiri
Si figuri de heruvimi
Tesute fir cu fir
Si ata de mohair
Pe-o bucata de hartie
Intr-o fotografie.

Ne privesc senini dar tristi
Cu zambete mecanice
Si priviri incercanate
La nunta sau la moarte
La botez sau facultate.
Prin tonuri de non-culori
Ei ne spun povestea lor.

Iar noaptea cand noi dormim
Din tablouri ei coboara
Casa este iarasi vie
Ca odinioara.

Non-culorile devin culori
Copiii se prind in prinsori
Personajele in liniste s-aseaza
Pe rand, la masa.
Festinuri intregi se tin
Fara ca noi sa stim.

Pe nori ei ne cerceteaza
In liniste, ca e seara;
Ca o adiere lina
Dulce si sublima
Isi iau ramas bun
Rasaritul e pe drum.
Intr-o clipa mesele se golesc
Razele Soarelui se mijesc.
Pocalele si oalele,
Vinul si paharele,
Oaspetii, mirii,
Femeile si copiii
Pe trepte toti urca
In fotografii n-apoi s-ajunga.

Culorile redevin non-culori
Toti sunt la locurile lor.

Soarele iata, straluceste
In casa…. Ah, ce liniste domneste.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu