miercuri, 1 iulie 2015

Pedeapsa capitala. Repost

Buna, buna!

Stateam ieri si ma uitam la stiri, ca tot studentul aflat in plina vacanta, cand am vazut un reportaj care mi-a atras atentia. Este vorba de cazul acelei "femei din Emirate care a fost condamnata la moarte de tribunal pentru uciderea unei educatoare americane de origine romana in decembrie."  Aveti linkul aici

Brusc mi-am adus aminte de un subiect similar dezbatut de mine in tineretile mele pe acest blog si anume despre pedeapsa capitala. Un scurt search pe blog si am dat de articolul cu pricina: Pedeapsa capitala:Pro sau Contra

Nu m-am putut abtine sa nu mustacesc de cateva ori recitind un articol scris de mine acum .. 5 ani (!) cu gandirea si exprimarea unui copil de 15 ani (!!!! iaca ce ma preocupa pe mine la varsta aia :)) ). Spre surprinderea mea, Roxana de acum este de acord in mare masura cu Roxanica de atunci, cu mici exceptii.

Deci, pedeapsa capitala. Sau, altfel spus, o crima justificata si acceptata legal si moral (ca si avortul). Intrebarea adevarata este: cat de justificata este ea in realitate si de ce suntem de acord cu pedeapsa capitala/avortul si nu suntem de acord cu, sa zicem, un jaf armat soldat cu victime? Nu cumva sunt una si acelasi lucru dar judecam motivele in loc sa judecam actul in sine? Scopul judeca mijloacele? Da, dar doar daca scopul este NOBIL. [asta era continuarea celebrului aforism de Machiavelli insa s-a preluat din el doar ceea ce este convenabil]. ;)

In primul rand, uciderea este curmarea unei vieti cu stiinta sau cu nestiinta. Moral-religios-etic vorbind, NIMENI dar absolut NIMENI nu are dreptul sa ia o viata cu atat mai mult cu cat ea este lipsita de aparare (ex: avort). Ba mai mult, o crima cu un pseudo-motiv ""intemeiat"" NU TREBUIE sa fie acceptata cu lejeritatea cu care tai o gaina. [pana si gaina saraca se impotriveste, se lupta cu calaul, saracul fetus nu apuca sa mai faca nimic]. Sau indiferent daca atacatorul ti-a omorat cea mai draga persoana de pe pamant nu trebuie sa ii raspunzi cu aceeasi moneda. NU trebuie! Nu mai traim pe vremea Talionului sau lui Hammurabi. Poate ca ucigasul era beat, drogat, psihopat, schizofrenic, cu gandire de animal. Tu, omule, ai gandire de Om si nu lua viata, ci daruieste viata. Nu deveni calau "cu acte in regula", fii Om cu sufletul in regula! Gandeste si nu raspunde sub impulsul animalic. Un om cu adevarat rational si-ar da seama ca tot ceea ce poate sa faca in astfel de conditii este sa accepte situatia si pe cat posibil sa ierte. Un om rational si-ar da seama ca ucigandu-l nu i-ar aduce inapoi persoana iubita. Ba mai mult si-ar manji mainile cu sange, cand si-ar fi putut depasi conditia umana devenind supraom iertand. Da, este greu sa ierti in astfel de conditii dar e tot ceea ce iti ramane sa faci. Sa accepti situatia si sa ierti. Repet, moartea ucigasului nu ar aduce nici o satisfactie de lunga durata [poate doar una sadica, de moment] ba dimpotriva, l-ar transforma pe pagubit intr-un calau. Sper din tot sufletul sa reflectati la ceea ce va spun si sa intelegeti ca asta este singura si cea mai dreapta cale. Faptul este consumat. Vrei sa fii si tu calau? Iar ca sa nu spuneti ca vorbesc din carti, recent am citit despre un caz demn a ramane in istorie. O femeie l-a imbratisat pe ucigasul fiicei sale in timpul procesului si să nu îl trimită în închisoare deoarece era un copil și a făcut acest lucru din greșeală. "Fiica mea ar fi dorit să fiu bună cu el">  
 http://www.realitatea.net/motivul-emo-ionant-pentru-care-o-mama-il-imbra-i-eaza-pe-criminalul-fiicei-sale_1716926.html#ixzz3ea96Haew. Vedeti? Exact ce spuneam. Daca femeia, de exemplu, ar fi dorit sa i se aplice pedeapsa capitala devenea si ea o criminala. Ar fi gustat o razbunare dulce-amaruie si o satisfactie sadica pe moment apoi ar fi trait toata viata cu stigmata pedepsei capitale. In schimb, a ales calea mai grea si mai anevoioasa: cea a iertarii. Superb. Cati am putea face asta? Noi nu suntem in stare sa iertam cuiva ca nu ne-a restituit o suma de bani [dau si eu un exemplu stupid], daramite sa iertam pe ucigasul celei mai importante persoane din viata nostra? Pe mine m-a emotionat pana la lacrimi. E aproape supraomenesc sa ierti in astfel de conditii insa daca stam sa meditam putin, suntem cu totii datori sa iertam asa cum si noi avem pretentia sa fim iertati.

In al doilea rand: "ok, nu il omor dar ce pot face cu un canibal/psihopat/pedofil/violator nenorocit? Sa platesc impozit la stat ca sa il intretin? Mai bine il gazez si scap Pamantul de un ... ". Asta ar fi opinia si argumentul majoritatii. Nu, gazarea nu este o solutie ci programele de munca silnica si de medicatie [acolo unde cazul, ca multi criminali nu sunt in deplinatatea facultatilor mentale].  Prin munca fizica atent supravegheata nu numai ca ei si-ar epuiza trupul si resursele hormonale permitand constiintei sa intervina [in cazurile fericite] dar s-ar putea construi lucruri uimitoare. Cazul canalului Dunare-Marea Neagra sau a Transfagarasanului unde au fost implicati si puscariasi, detinuti politici, criminali. Nu stiu ce activitati fizice "safe" ar putea fi organizate in cadrul unei inchisori de maxima siguranta dar sunt sigura ca forta lor fizica ar putea fi cu succes exploatata [desi exista si riscuri. Stiu la ce va ganditi]. Apoi, ar mai fi varianta torturii.. Mmm, sunt si nu sunt de acord. De un lucru insa sunt absolut sigura: asa cum spuneam si in articolul de acum 5 ani, cea mai mare tortura este gandul ca trebuie sa traiesti toata viata cu iadul din interiorul tau.  Marea majoritate a criminalilor " de meserie" nu au pareri de rau insa spre sfarsitul vietii au declarat ca pe zi ce trece suporta tot mai greu imaginea celor ucisi, sfarsind prin sinucideri sau supradoze medicamentoase. Uciderea unui criminal il priveaza de constientizarea si parerea de rau a suferintei produse. Uciderea unui criminal il martirizeaza !! si il transforma in erou pentru cei din aceeasi breasla. Moartea este un exitus mult mai facil decat o viata intreaga in puscarie. Si asta, consider, ar trebui sa fie solutia nu pedeapsa capitala. 

Pfeu. Este mult de vorbit. Stiu ca multe din lucrurile afirmate de mine sunt muult muult discutabile si subiective insa macar din punct de vedere al principiilor trebuie sa respingem categoric ideea de a ucide ""justificat"" un om. Fie ca este vorba de pedeapsa capitala, de eutanasia si sinuciderea asistata medical [am scris un articol si despre asta-cred ca voi face un repost], sau de avort, moartea NU sta in mainile noastre. Nu noi decidem cand, cum si de ce sa luam o viata; noi o putem doar crea si mentine, pe cat posibil. Asemeni mamei care si-a imbratisat si iertat ucigasul fiicei sale, asa trebuie si noi sa fim mai intelepti, mai rationali si mai analitici: daca in SUA a fost oficializata pedeapsa capitala, nu inseamna ca si noi trebuie sa facem la fel. Sau, mai nou, daca in SUA e ok daca un barbat se casatoreste cu alt barbat, nu inseamna ca trebuie sa mergem pe acelasi trend. "Generatorul adevarat de valori" este undeva mai sus. Mai Sus.

Prea complicat?
Tu ce parere ai?


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu