sâmbătă, 13 iulie 2013

Exagerari

Da, despre exagerari vreau sa vorbesc acum. Sau, mai bine zis, despre falsa impresie pe care unii oameni o au fata de "grandomani". Mai precis: sunt sigura ca ati intalnit cel putin o data in viata o situatie in care ati catalogat un comportament al unei persoane drept "exagerare" (sau ati fost chiar voi pusi intr-o situatie asemanatoare). Oare ati avut dreptate sau v-ati pripit in judecata?

Sa incepem cu inceputul... Este o linie foarte subtire intre a-ti spune ofurile, bucuriile, necazurile unei persoane apropiate pe un ton confesiv si a-ti spala rufele in public, plangandu-te/laudandu-te la toate casele. Dar, atentie, aceasta granita EXISTA! si, prin urmare, trebuie respectata. Este mult mai usor sa spunem despre o persoana care se bucura/plange/lauda ca exagereaza si ca streseaza pe toti cei din jur decat sa ne gandim daca, nu cumva, acele trairi sunt sincere si deloc "umflate" artificial. Este mult mai usor sa spunem despre o persoana ca se mandreste de perfomantele obtinute, decat sa ne gandim la efortul titanic si permanent depus de-a lungul timpul... Este mult mai usor sa spunem ca o persoana se victimizeaza, in loc sa ii analizam suferinta si sa ii oferim un sprijin. Suntem superficiali, invidiosi, rautaciosi, aruncam "sageti" cu aceeasi lejeritate cu care oferim "dulceturi". Nu ne gandim ca poate frustrarile, lacrimile unora au razbit la suprafata dupa ani buni de claustrare... Ne ferim sa ascultam bucuriile/ofurile celor din jur si sa ne bucuram (sau nu) alaturi de ceilalti. Impasibili. Reci.

Un exercitiu de omenie nu e greu... Un gand bun, o imbratisare calda (fie ea si virtuala) poate insenina ziua prea mohorata a unora. Nu va mai grabiti sa judecati, sa catalogati drept "exagerari", victimizari, gandurile altora. Nici nu stiti cand se intoarce roata si veti primi acelasi tratament (asta ca sa inchei intr-o nota de amenintare, muhaha).


Mnah, off topic vorbind, am scapat si de BAC, aka "Spaima absolventilor" care, intre noi fie vorba, a fost doar un "copilas rasfatat" pentru mine, nicidecum un "monstru", asa cum e privit de majoritatea elevilor. Mai mult stresul si teama de un "blackout" mi-au tocit nervii. Nu ca as vrea sa ma laud (a se citi prima parte a articolului, ptr cei care s-ar grabi sa ma catalogheze drept...) dar mie mi s-a parut usor si foarte accesibil. E drept, am invatat, dar si daca as fi prins muste la orele de romana, mate, etc. tot as fi facut de minim 5.Iar discutiile despre subiectul de la romana sunt nefondate, parerea mea. Cum poti tu, ca elev care dai bacul, sa nu inveti macar o poezie?! Mi se pare un gest sinucigas sa inveti tot ce tine de roman dar sa nu citesti (atentie, citesti!) macar o poezica amarata. Poate comoditatea si gandirea " Las' ca am timp sa invat" in ultima luna au dus la rezultate nemultumitoare. In fine, nemultumiri sunt si vor fi, dar vorba din popor: "Cum iti asterni, asa dormi".

Pentru cei care au intrat in vacanta mai devreme (sau care urmeaza sa intre), pentru cei care pierd cateva minute din viata lor si ma citesc, dar si pentru cei care "exagereaza", "victimeaza" in stanga si in dreapa, inevitabil...




0 comentarii:

Trimiteți un comentariu