duminică, 2 decembrie 2012

Confesiune



„Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune.”
                                                                                                           Geneza 1:1

Daca ar fi sa-I multumesc Lui Dumnezeu pentru ceva, printre multe altele, i-as multumi pentru fascinanta masinarie umana si pentru muzica clasică. Dacă prima fascinează prin complexitate, a doua fascinează prin simplitate, rafinament şi divin.

Doamne, îţi mulţumesc pentru că ţi-ai concentrat toată măiestria în alcătuirea corpului uman, chiar dacă noi, în nimicnicia noastră nu îţi arătăm recunoştinţa.

Doamne, îţi mulţumesc  pentru fiecare celulă pe care Tu o guvernezi, pentru echilibrul atat de fragil care ne ţine pe noi în viaţă, pentru celulele fotosensibile din retină care ne permit să ne bucurăm de creaţia mâinilor tale, pentru fasinantul mecanism miniatural din ureche care nepermite să ascultăm cântecul păsărilor şi foşnetul copacilor. Pentru toate procesele chimice care ne hrănesc zilnic cu pâinea cea de toate zilele. Îţi mulţumesc pentru mâinile atât de delicate şi frumoase care încă mai poartă semnele creatiei. Îţi mulţumesc pentru fiecare rid şi fir de păr alb care ne face să ne simţim frumoşi şi umani indiferent de vârstă. Îţi mulţumesc pentru milioanele de celule olfactive care ne ajută să simţim mireasma florilor dimineaţa.
Doamne, îţi mulţumesc pentru fiecare os, muşchi, tendon şi ligament care ne pune în mişcare, penttru fascinantul creier uman, dar şi pentru mult rabdătoarea inimă...

Doamne, îţi mulţumesc pentru că ne înzestrezi pe fiecare cu câte un talent-eu ştiu doar să-ţi scriu (cu mâna pe care tot Tu mi-ai dat-o).

Doamne, îţi mulţumesc pentru că ne descoperi tainele creaţiei Tale prin oameni aleşi şi binecuvântaţi care, tot cu mâna Ta, tratează trupul efemer. Îţi mulţumesc că înzestrezi oameni ce acest har deosebit şi te rog –nu, te implor!- să mă binecuvântezi şi pe mine cu acelaşi har cu care l-ai înzestrat cândva pe Pantelimon. ..... (Oare merităm noi, nişte ticăloşi, să fim posesorii acestei minunate maşinării supreme? Şi dacă da, de ce o profanăm în fiecare zi?)

Doamne, îţi mulţumesc pentru că ne-ai dăruit muzica, cea mai accesbilă hrană a sufletului. Şi, alături de ea, îţi mulţumesc pentru că ne-ai dăruit şi oameni aleşi care au reuşit să transpună pe portiv o parte din cântecele heruvimilor şi serafimilor. Îţi mulţumesc pentru Mozart, Beethoven, pentru melancolicul Chopin, Liszt, Brahms, Debussy ...
Doamne, îţi mulţumesc că ne-ai dăruit aceşti oameni cu un talent divin şi cu o sensibilitate îngerească pentru că , prin muzica lor, mă simt mai aproape de cer.

Doamne, cuvintele pălesc în faţa măiestriei Tale divine. Mă simt câteodată ca o furnică, fiind copleşită de frumuseţea lucrurilor care mă înconjoară. Ştiu că nici eu nu îţi sunt recunoscătoare cât ar trebui însă de un lucru sunt absolut sigură: vreau să descopăr  cât mai multe pentru a ajuta pe cât mai mulţi. Şi nu pot face acest lucru fără ajutorul Tău. Te rog, ajută-mă să înţeleg, să descopăr cine sunt, cine suntem. Ajută-mă să ajut!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu