luni, 10 decembrie 2012

"Meet me halfway" ...



Daca as alege sa scriu o lucrare despre calea de mijloc as porni de la o vorba a Apostolului Pavel: “ Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos.” (I Corinteni 6, 12). Exemplificand, calea de mijloc inseamna evitarea exceselor, masura, echilibrul  in fapte, vorbe, dorinte si trebuinte. Calea de mijloc este asezata undeva intre da si nu, intre nici prea-prea, nici foarte-foarte. Atat in sistemele filosofice cat si in cele religioase si/sau morale regulamentul de aur este calea de mijloc si imi voi sustine afirmatia in randurile care urmeaza.

In primul rand, daca ar trebui sa abordez conceptul de “cale de mijloc” din punct de vedere religios, acesta este indispensabil atingerii scopului suprem, si anume mantuirea sufletului. Un echilibru intre bine si rau, intre timp liber si rugaciune, intre ganduri si fapte, asigura o viata armonioasa si in concordanta cu rigorile religioase. Desigur, nu toata lumea (care pretinde a fi spirituala) reuseste sa puna in aplicare toata dogma religioasa, insa daca se incearca impunerea unui auto-control in deprinderile mai putin benefice, atunci calitatea vietii se va imbunatati considerabil. Iar dogma religioasa poate veni in sprijinul nostru.

In al doilea rand, calea de mijloc poate fi vazuta si ca pe un stil de de viata echilibrat, care sa ne asigure  sanatatea trupeasca si cea mentala atat de necesara. O viata lipsita de excese (alimentare si nu numai) ne va ajuta sa ne dezvoltam armonios (fizic si spiritual) , contribuind astfel la fericirea vietii in cuplu/familie. De asemeni, o viata lipsita de invidie, rautate, violenta si orice alt exces de temperament va consolida dezvoltarea armonioasa a sanatatii mentale (care e la fel de necesara ca si cea trupeasca).

Da, traim vremuri ciudate. Calea cea mai echilibrata ti-o creezi indififerent de ceea ce se intampla in lume, de mediu social sau de conceptiile altora. Este un stil de viata, cum spuneam, care este optional; doar noi putem decide daca adoptam acest stil de viata sau daca mergem pe principiul “carpe diem” si actionam la impuls. Este o cale interioara, de transformare. Calea de mijloc nu este accesibila oricui, necesitand un grad inalt (?) de cultura, vointa, educatie si, de ce nu, diplomatie. Va doresc tuturor sa va gasiti propriul vostru echilibru interior care va aduca armonie si pace in suflet.


duminică, 2 decembrie 2012

Confesiune



„Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune.”
                                                                                                           Geneza 1:1

Daca ar fi sa-I multumesc Lui Dumnezeu pentru ceva, printre multe altele, i-as multumi pentru fascinanta masinarie umana si pentru muzica clasică. Dacă prima fascinează prin complexitate, a doua fascinează prin simplitate, rafinament şi divin.

Doamne, îţi mulţumesc pentru că ţi-ai concentrat toată măiestria în alcătuirea corpului uman, chiar dacă noi, în nimicnicia noastră nu îţi arătăm recunoştinţa.

Doamne, îţi mulţumesc  pentru fiecare celulă pe care Tu o guvernezi, pentru echilibrul atat de fragil care ne ţine pe noi în viaţă, pentru celulele fotosensibile din retină care ne permit să ne bucurăm de creaţia mâinilor tale, pentru fasinantul mecanism miniatural din ureche care nepermite să ascultăm cântecul păsărilor şi foşnetul copacilor. Pentru toate procesele chimice care ne hrănesc zilnic cu pâinea cea de toate zilele. Îţi mulţumesc pentru mâinile atât de delicate şi frumoase care încă mai poartă semnele creatiei. Îţi mulţumesc pentru fiecare rid şi fir de păr alb care ne face să ne simţim frumoşi şi umani indiferent de vârstă. Îţi mulţumesc pentru milioanele de celule olfactive care ne ajută să simţim mireasma florilor dimineaţa.
Doamne, îţi mulţumesc pentru fiecare os, muşchi, tendon şi ligament care ne pune în mişcare, penttru fascinantul creier uman, dar şi pentru mult rabdătoarea inimă...

Doamne, îţi mulţumesc pentru că ne înzestrezi pe fiecare cu câte un talent-eu ştiu doar să-ţi scriu (cu mâna pe care tot Tu mi-ai dat-o).

Doamne, îţi mulţumesc pentru că ne descoperi tainele creaţiei Tale prin oameni aleşi şi binecuvântaţi care, tot cu mâna Ta, tratează trupul efemer. Îţi mulţumesc că înzestrezi oameni ce acest har deosebit şi te rog –nu, te implor!- să mă binecuvântezi şi pe mine cu acelaşi har cu care l-ai înzestrat cândva pe Pantelimon. ..... (Oare merităm noi, nişte ticăloşi, să fim posesorii acestei minunate maşinării supreme? Şi dacă da, de ce o profanăm în fiecare zi?)

Doamne, îţi mulţumesc pentru că ne-ai dăruit muzica, cea mai accesbilă hrană a sufletului. Şi, alături de ea, îţi mulţumesc pentru că ne-ai dăruit şi oameni aleşi care au reuşit să transpună pe portiv o parte din cântecele heruvimilor şi serafimilor. Îţi mulţumesc pentru Mozart, Beethoven, pentru melancolicul Chopin, Liszt, Brahms, Debussy ...
Doamne, îţi mulţumesc că ne-ai dăruit aceşti oameni cu un talent divin şi cu o sensibilitate îngerească pentru că , prin muzica lor, mă simt mai aproape de cer.

Doamne, cuvintele pălesc în faţa măiestriei Tale divine. Mă simt câteodată ca o furnică, fiind copleşită de frumuseţea lucrurilor care mă înconjoară. Ştiu că nici eu nu îţi sunt recunoscătoare cât ar trebui însă de un lucru sunt absolut sigură: vreau să descopăr  cât mai multe pentru a ajuta pe cât mai mulţi. Şi nu pot face acest lucru fără ajutorul Tău. Te rog, ajută-mă să înţeleg, să descopăr cine sunt, cine suntem. Ajută-mă să ajut!

vineri, 23 noiembrie 2012

Recomand!

Am descoperit o melodie extrem de frumoasa pe care m-am gandti sa v-o impartasesc. O melodie despre naturalete, dezinhibare si spontaneitate. pam-pam-paaam...Sper sa va placa :)

"Daca vii, 
Dezbraca-te de tine ca de o haina,
Las-o in masina si vino, vino,
Vino fara nicio vina.
Lasa telefonul, lasa laptopul acolo,
Uita de internet, fiindca e lucru cert
Fata in fata, e alta viata.
[...]
Vino nespalata… pe creier, evident
Iar pielea sa-ti miroase inocent,
Ca apa de izvor, nu a detergent
Daca vii, n-ai nevoie de CV
N-avem cycle meeting, brainstorming
Vreau sa facem prostii
Vino simplu, desculta alergand
Descheiata la suflet, cu parul in vant.


joi, 6 septembrie 2012

Biss, maestro!!


Putina lume stie ca astazi se implinesc 5 ani de la trecerea in nefiinta a unicului,inegalabilului Luciano Pavarotti. Intr-o perioada in care maneaua si versurile obscene si deocheate sunt la mare cautare in randurile tinerilor adolescenti, propun azi un moment de respiro. Un moment de luciditate artistica, daca o pot numi asa. Propun sa ascultati o voce, as zice, nepamanteasca si poate veti invata sa apreciati SI altceva.

Cine a fost Pavarotti? Nascut pe data de 12 octombrie 1935 la Mondena, a fost un celebru tenor al secolului 20, fiind singurul cântareț de operă care a vândut mai mult de 100 de milioane de înregistrări.A debutat pe scena sălii de operă din Reggio Emilia, pe 29 aprilie 1961, cu aria lui Rodolfo din „La Boema” de Puccini. Pavarotti a avut patru fete, trei din prima căsătorie cu Adua și o fată împreună cu a doua soție, Nicoletta Mantovani.
Pe 11 august 1999, Luciano Pavarotti a susținut un concert extraordinar în aer liber, pe o scenă ridicată în Piața Constituției (Palatul Parlamentului) din București, având în program canțonete și arii din opere.
Insa, Dumnezeu a avut nevoie de el in cer si l-a chemat la El pe data de 6 septembrie 2007 în urma unui cancer la pancreas.
In continuare, v-am pregatit un playlist cu cele mai frumoase si renumite melodii (bineinteles, alegerea a avut si o tenta subiectiva) . Biss maestro!!

Divin:


Divin #2



vineri, 9 martie 2012

Feerie


Noapte de iarnă, fulgi jucăuşi de zăpadă, lună plină. Emoţii. Peisajul imaculat de iarnă este pregătit pentru încă o reprezentatie nocturnă. Brazii seculari, îmbrăcaţi parcă într-o rochie de mireasă, stăteau cuminţi pe marginea lacului aşteptând. Zăpada, încă reavănă, sclipea sub razele lunii, iar vântul rece o împrăştia din când în când asemeni dunelor de nisip din deşert. Totul era pregătit, toţi o aşteptau pe ea.
Patinatoarea, îmbrăcată destul de sumar şi simplu pentru asemenea condiţii, ajungea îmbujorată la marginea lacului. Cu o mişcare rapidă, îşi aruncă ghetele din picioare şi îşi încalţa patinele. Era îmbrăcată intr-o rochiţă scurtă, cu paiete colorate si strălucitoare. Părul lung şi negru îi acoperea umerii goi iar ochii pătrunzători erau singurul accesoriu care îi completa apariţia.
Se aproprie cu emoţie de lacul îngheţat şi stătu pentru o clipă pe margine urmărind „publicul”. Apoi, cu o mişcare rapidă intră pe gheaţă, alunecând cu graţie, începu spectaculosul număr de patinaj.
Frumoasa patinatoare uitase complet de frig şi de emoţii. Efectua salturile cu o precizie uimitoare, fără să clipească. Se unduia graţios asemeni unei lebede pe ritmul vântului şi foşnetului pădurii. Braţele albe, lungi şi delicate în acelaşi timp se mişcau cu o naturaleţe înnăscută, iar patinele abia daca atingeau gheaţa. Fulgii de nea cădeau încet, asemeni unor petale albe de crin şi se opreau în parul vâlvoi al patinatoarei. Rochiţa, asemeni fetei, se lăsa purtată de vântul rece, care dezgolea coapsele perfecte ale fetei.
Pe măsură ce patina, salturile şi piruetele deveneau din ce în ce mai periculoase şi mai înflăcărate. Aceasta se lăsase purtată de val şi patina deja de ore bune. Când se opri, într-un final, ninsoarea se oprise de mult iar luna era ascunsă în spatele norilor. Buimată, ieşită parcă din transă, patinatoarea ieşi gâfâind de pe lac, se înclină ceremonios în faţa „publicului”, îsi încălţă ghetele şi dispăru printre copacii înzăpeziţi. Reprezentaţia a luat sfârşit. Pe moment.

luni, 27 februarie 2012

FRIG


E atât de frig ... Afară dar şi înăuntru. Focul stă să se stingă; abia mai mocneşte. Lemnele sunt puţine, umede, vechi şi putrede. Hârtii întregi pline cu promisiuni şi declaraţii servesc acum pe post de combustibil pentru sobă.
Putinele scântei care ies din gura sobei luminează difuz camera, lăsând să se întrevadă o singurătate şi dezordine dezolantă. Pe jos nu ai pe unde să calci din cauza cuvintelor sparte in mii de cioburi, pereţii sunt mânjiţi cu reproşuri iar vântul şuierător de afară pare că rosteşte un aprig blestem.
În colţ este pianul, sau ce a mai rămas şi din el. Un picior îi este rupt, probabil în urma unei tentative disperate de a întreţine focul din sobă. Un strat gros de paf acoperă clapele ce erau cândva albe, făcându-le să semene cu celelalte negre. Am căutat nişte muzică. Nişte sunete cât de cât omeneşti. Însă nu am găsit decât suferinţă, ură, dezamăgire. Zadarnic am încercat să cânt ceva mai vesel; pianul cânta acelasi cântec trist şi melancolic.
Vântul de afară împinse cu putere geamurile, iar o rafală de fulgi albi pătrunseră înăuntru. Cuvintele, hârtiile şi toate mizeriile au fost împinse într-un colţde vântul puternic şi rece. Totul a devenit, în câteva clipe, alb şi curat ca la început. Odată cu fulgii de zăpadă a intrat şi frigul crud în camera deja îngheţată. Focul s-a stins...
Întuneric ... Şi frig... Atât, atât de frig..

miercuri, 8 februarie 2012

Dragostea adevarata de mama



Retelele de socializare au raspandit aceasta imagine pana cand ea a ajuns arhicunoscuta. Povestea ei este una memorabila, este acea fapta pe care nu ai cum sa o uiti vredata, care te va marca toata viata, odata ce-ai aflat-o.La putin timp dupa Cutremurul din 11 martie 2011, in Japonia...
Dupa ce seismul a luat sfarsit, iar salvatorii au ajuns la ruinele casei acestei femei, au zarit trupul ei printre fisurile unui zid. Li s-a parut ciudat cand au vazut femeia stand pe genunchi ca si cum s-ar ruga: trupul ei era aplecat in fata cu mainile sprijinite de un obiect. Cu greu, liderul echipei de salvare a ajuns la trupul femeii sperand sa mai fie inca in viata, dar trupul rece si rigid al acesteia l-au facut pe acesta sa ințeleaga ca femeia nu supravietuise. Atat liderul, cat si restul echipei au parasit casa continuand operațiunile de salvare a supravietuitorilor.
Totusi, din unele motive, liderul echipei a fost indemnat de propria sa constiinta sa se intoarca la casa femeii decedate. Din nou, el a ingenunchiat, incercand sa ajunga la trupul ei. Dintr-o data a strigat cu entuziasm: "Un copil! Aici este un copil!" Intreaga echipa a lucrat impreuna pentru a scoate copilasul din ruine.Era un baietel de 3 luni, infasurat intr-o patura, care a fost protejat de corpul mamei sale. Evident, femeia a facut un sacrificiu enorm pentru a-si salva fiul. In momentul in care a inceput cutremurul iar casa s-a prabusit, ea si-a folosit corpul pentru a face un paravan care sa-i protejeze fiul. Cand a fost gasit, baietelul inca dormea linistit. Medicul care a preluat copilul pentru a-l examina, a gasit in bratele micutului un telefon mobil care avea urmatorul text pe ecran: "Daca supravietuiesti, trebuie sa iti amintesti ca te iubesc." Acest telefon a fost trecut din mana in mana, iar toti cei care au citit mesajul au inceput sa planga. Asta este dragostea adevarata a unei mame pentru copilul sau...
Sursa:Pro TV.
Stiti, se spunea ca oamenii sunt singurele animale care isi omoara pruncii la nastere. Insa, si cand vezi astefl de dovezi de iubire, ti se inmoaie inima. Stiu ca probabil ati mai vazut poza/postarea pe facebook sau alte site-uri, dar pe mine m-a impresionat atat de mult incat am vrut sa o public si pe blogul meu.