Injectabile

Primeşti o injecţie pe neaşteptate.Un antibiotic puternic, care să distrugă paraziţii din organism. Efectuată brutal, fără anestezie, injecţia pătrunde adânc în muşchi, antidotul în sânge iar de aici la organul afectat. Ca şi pacient, poţi să speri că te vei vindeca. Că injecţia îţi va fi de folos şi că vei deveni imun în viitor la acea boală. Îţi pare rău că s-a ajuns în această stare atât de gravă şi te încrezi în priceperea medicului, căruia nu îi pasă de durerea ta. El îşi face simplu datoria, calm, rece, fără să menajeze pe nimeni şi care după ce termină cu tine trece mai departe la alţi pacienţi....

Te rogi să nu apară complicaţii sau ca efectul aşteptat să nu fie unul distrugător pentru organism. Îţi faci promisiuni în sinea ta cum că în viitor vei fi mai precaut şi nu vei mai lăsa să se ajungă aici, că vei avea mai multă grijă de tine...Însă imediat ce ne însănătoşim sau... chiar şi după injecţie, suntem tentaţi să greşim din nou. Şi o facem. O dată, încă o dată şi încă o dată... până când organismul devine prea slăbit, obosit ca să mai continue. Atunci se termină totul. Unul câte unul, fiecare muşchi, ţesut moare. Organele cedează rând pe rând : plămânii, rinichii, organele de simţ... Creierul îşi încheie sistematic activitatea, stomacul intră în colaps iar la urmă.... ABIA la urmă, inima încetează să mai bată....