miercuri, 23 februarie 2011

Revenire

Hey!Ce mai faceti dragii mei.Am revenit , după o perioadă de repaus şi plictiseală.Deoarece am fost foarte des intrebata in legatura cu ultimele articole,vreau sa stiţi că sunt intreagă şi că alea au fost chestii de moment..so nothing serious :)).De vreo 3 zile incoace ninge.Dar NINGE ca lumea.Cred ca nici in decembrie nu a fost atâta zăpadă,atâta alb în jurul meu.Noroc de nea că se mai acoperă gropile,în care era cât p-aci să cad în ele :)).Nu ştiu de ce am senzaţia ca vine Crăciunul,dar cand ma uit pe geam imi vine să ma duc sa colind pe cineva:)).Dar peste 1 saptămâna vine 1 martie,apoi 8 martie,iar daca ninsoarea o tine tot aşa în continuare spunem papa la ghiocei..Cred ca avea bunica prin gradina de flori câtiva ghiocei.:D

Am început să devin foaaarte critică.Nu pot să stau de vorba cu cineva fară sa încep să critic.Bine,nu numai în sensul negativ.:).De exemplu,mă disperă la culme oamenii gen"pe vremea meaaaa...".Sunt sigură că aţi auzit destul de des expresia asta de la profesori sau oameni mai în vârstă,care compară mereu prezentul cu ce au trăit ei acum 19-toamna. Si când aud astfel de replici "pline" de înţelepciune ancestrală,îmi vine să fug.Nu mi se pare normal să compari diverse lucruri (ca starea sociala,imbracamintea,scoala,tinerii-cei mai "aratati cu degetul") cu ce erau cândva."-Pe vremea meaaaaa se mergea numai in uniforma la scoala,cu banderola,ecuson etc etc".    sau  "-Pe vremea lui X nu era atâta nebunie în ţară,..." şi dăi şi dăi cu argumentele.Nu zic ca nu au dreptate, DAR pe cine crezi ca impresionezi prin aceste alocuţiuni demne de Premiul Nobel.?! Şi e trist că aud expresia aceasta des folosită şi de tineri, care îi transformă în nişte moşnegi scorţoşi. Ce a fost,să rămână a trecutului.Iar prezentul trebuie trăit,cu bune sau cu rele :D.Deci daca mai auziţi pe cineva ca îşi începe prelegerea cu "pe vremea mea...." fugiţi cât mai repede.:))

La final vreau sa vă încânt cu o melodie.Nu melodramatice ca cea din postul anterior,ci ceva deosebit şi autohton.Sugestia mea este melodia lui Ştefan Bănica Jr.-SuperLove.Cum să vă spun,eu îl respect până la cer pe Ştefan Bănica.De ce?Deoarece el s-a opus tendinţei industriei muzicale de a cânta melodii în engleza.Şi asta apreciez enorm.Mai are câteva colinde,dar majoritatea melodiilor sunt în limba română.Şi suna al naibii de bine.Melodia aceasta este nu numai romantică,dar şi amuzantă.Mă binedispune de fiecare dată când ascult albumul şi consider că el este unul dintre cântăreţii de valoare ai României.(şi nu începeţi că îl imita Elvis,că mă supăr  :)).

Fără alte prezentări,Stefan Banica Jr - Super Love .Aveţi grijă de voi să nu răciţi.RoxX


luni, 21 februarie 2011

Sfârşituri

Habar nu aveti cat de mult urasc sfarsiturile...Sfarsit de film,sfarsit de ... punga de seminte,etc..Si cel mai mult,urasc sfarsiturile de relatii (chiar daca au fost sau NU adevarate..).Aş vrea sa scriu mai multe,dar las zapada să acopere sentimentele şi să le înghete.Se vor "dezgheţa" ele la primăvară..Şi voi vorbi atunci.Sau la anul.Melodia e superbă.E veche,stiu,dar decat sa scriu 1 pagina plina de prostii,va las sa o ascultaţi..

(simt un cutit intre oase)..doareee

miercuri, 9 februarie 2011

Zâmbete şi regrete


   Când ai numai 5 ani visezi să ajungi mare , să fii cântăreţ sau medic veterinar ca să salvezi animăluţele.Când esti adolescent abia aştepţi să împlineşti 18 ani,să devii independent şi să îţi trăieşti viaţa la maxim.Când ai 25 de ani (sau mai mult) simţi nevoia de a întemeia o familie şi de a auzi cuvântul „mamă”.

    Responsabilităţile şi probleme vieţii însă te doboară.Vrei să scapi cât mai repede de şeful care îţi face viaţa un coşmar,eşti sătul de toate nimicurile de la televizor,te întristezi când adolescentul de lânga tine îti răspunde şi te ignoră.Vrei să închizi ochii,să visezi,să uiţi totul.Te trezeşti apoi bătrân,bolnav şi singur.Copiii tăi au la rândul lor copii şi priveşti nepunticios cum toata lumea se îndepărtează de tine.Numai „Angelica” îţi mai dă târcoale.Esti singur şi vrei să se termine totul cât mai repede.

     Însă ajungi să îţi dai seama că nu vrei să mori încă şi vrei din tot sufletul să fii din nou copil.Vrei să te joci din nou în nisip,să râzi,să te joci şi să te uiţi toata ziua la desene.Vrei să îţi strângi mama în braţe,să îi spui cât de mult o iubesti şi să o săruţi pe obraz. Vrei să fii din nou copil ca să nu ai grija banilor şi a zilei de mâine şi să mănânci toata ziua acadele şi bomboane colorate.Vrei să fii din nou la şcoala pe care atât de mult o dispreţuiai şi vrei să mai asculţi încă o dată pe profesorul de română din liceu.Ajungi să îţi doreşti din toată fiinţa să fii tânăr şi simţi că nu vrei să mori.Nu încă

Te uiţi la nepoţi si întinereşti privindu-i.Chiotele şi veselia îţi umplu sufletul de speranţă.Mai ai aşa de multe de văzut,de iubit,de trăit.Vrei sa îţi vezi nepoţica la şcoală,la majorat şi la altar,îmbrăcată în rochie albă de mireasă..Zâmbeşti şi le faci toate mofturile,pentru ca îi iubeşti.

Până într-o clipă când toate acestea se vor sfârşi.Toate amintirile,zâmbetele şi lacrimile vor fi la câţiva metri sub pământ.Linişte.....În sfârşit linişte.....